Postări
Glume de Absurdistan: Stolojan renunţă la mandat
luni, 15 decembrie 2008
Nu am auzit ca, în vreo altă ţară a Uniunii Europene sau a restului lumii civilizate, să se fi întîmplat în ultima vreme aşa ceva: premierul desemnat pentru a onduce o coaliţie de 70% să renunţe la mandat după patru zile de la numire. Argumentele sale sînt străveziu subţiri şi nu reflectă nici pe departe realitatea. El ştia foarte bine la desemnare că avea să conducă un guvern al coaliţiei PD-L şi PSD. Adevărul se află în altă parte. În rigiditatea sa, nepotrivită pentru un om politic, Theodor Stolojan are propria sa moralitate. Amestecătura de interese a baronilor celor două partide a condus probabil la o distribuţie a persoanelor pe portofolii total neconvenabilă premierului desemnat. Probabil că ceea ce voiau partidele era foarte departe de modul în care el însuşi îşi imaginase persoane pe posturi. Pe de altă parte, este perfect plauzibil ca Traian Băsescu să-şi fi vîrît coada în toată povestea asta şi să-l fi determinat să renunţe la mandat, la fel ca în 2004, cînd l-a determinat cu lacrimi de crocodil să renunţe la candidatura la prezidenţiale. Poate fi o manevră iscusită a lui Băsescu, căruia putea să-i fi tunat vreo ideee peste noapte. Poate a găsit o soluţie mai bună pentru realegerea lui ca preşedinte al României.
Acum este definitiv: steaua lui Stolojan a apus, aşa cum scriam la 1 decembrie 2008. Numai că toată această glumă politică denotă o neseriozitate politică de cea mai joasă speţă, pentru care am putea plăti scump. În condiţiile actualei crize, care esenţialmente este o criză de încredere, România adînceşte neîncrederea în ce o priveşte. Să nu uităm că sîntem categorisiţi de către agenţiile de rating la nivelul subinvestment grade, numit şi junk. Instabilitatea politică ne poate adînci această situaţie.
Este evident că în aceste condiţii oricine poate va profita. Deja se aud voci de la PSD care pun sub semnul întrebării protocolul semnat ieri. Se zvoneşte că Emil Boc, om de casă al lui Băsescu, personaj obedient şi trist, ar putea fi noul premier desemnat. Ar fi o catastrofă pentru România, însă păpuşarul de la Cotroceni ar putea fi fericit.
O posibilă consecinţă a gestului lui Stolojan ar putea fi o plecare a aripii fostului PL-D din PD-L către PNL sau spre re-crearea PL-D.
Băsescu nu poate altfel
duminică, 14 decembrie 2008
Ieri, reuniunea PD-L de la Clubul Diplomaţilor care a precedat runda finală de negocieri cu PSD a avut un oaspete de seamă: preşedintele Traian Băsescu. Nimic de mirare dacă Băsescu ar fi fost doar fostul preşedinte al partidului. Însă el este preşedintele României şi asupra sa apasă obligaţii constituţionale, pe care se pare că Traian Băsescu nu este dispus să le respecte, în ciuda unei suspendări anterioare din această funcţie. Conform Mediafax, în cursul respectivei întîlniri, Traian Băsescu ar fi spus: "Deschideţi uşile către tineri, dacă vreţi să trăţi ca partid!" şi că PDL că are "oameni care stau de prea mulţi ani în conducere şi nu au făcut nimic". Oare este un îndemn ca să găsească o altă masă uşor de manipulat? Sau vrea să-şi lase urmaşi la conducerea PD-L? Su ne vom trezi cu o încercare de schimbare a Constituţiei marca Vladimir Putin?
Este trist că ne putem numi ţară membră a Uniunii Europene cu un astfel de comportament al omului cu cea mai înaltă funcţie în stat. Traian Băsescu ar trebui să ia exemplul altor state membre UE în care se află la putere coaliţii stînga-dreapta, cum ar fi Germania sau Austria. Dacă primul om în stat nu respectă legea fundamentală a ţării în ceea ce priveşte echidistanţa şi calitatea de mediator, la ce ne putem aştepta de la restul politicienilor şi de la cetăţenii României?
În rest, lucrurile s-au tranşat în ce priveşte alianţa de guvernare între PD-L şi PSD. Acordul se va semna astăzi la ora 18. Ultimul obiect de dispută a fost UDMR-ul, pentru care s-a căutat o soluţie de compromis între dorinţa PSD de a nu-i avea la guvernare şi promisiunea PD-L de a-i avea. S-a găsit soluţia oferirii către UDMR a unor posturi de secretar de stat, soluţie neagreată de uniunea minorităţii maghiare. Pe de altă parte, în perspectiva evoluţiei UDMR în opoziţie, foştii colegi de guvernare, PNL, nu vor să colaboreze cu uniunea pentru structurarea opoziţiei, considerînd o încălcare de către UDMR a înşelegerii iniţiale. Guvernul pare că va fi în funcţie cel tîrziu pe 22 decembrie. Începe circul...
Dragă Stolo: un prim ministru pentru liniştea lui Băsescu
miercuri, 10 decembrie 2008
Acum o jumătate de oră, preşedintele Traian Băsescu a anunţat public numele primului ministru desemnat: Theodor Stolojan, după care a emis o hîhîituiră în stilul lui caracteristic. Nominalizarea lui Stolojan nu este deloc întîmplătoare, ci pare îndelung pregătită. Unul dintre primele semne a fost neparticiparea lui la recentele alegeri parlamentare. De altminteri, Băsescu miza pe siguranţa cîştigării parlamentarelor de către PD-L, ceea ce nu s-a întîmplat.
După cele cîteva cuvinte ale lui Stolojan, seci, Băsescu a venit cu o precizare: "mandatul lui Theodor Stolojan, în cazul în care va primi votul Parlamentului, este un mandat pentru patru ani şi nu un mandat fracţionat". Aici, Băsescu, în spiritul dispreţului faţă de Constituţie ăn ceea ce priveşte prerogativele prezidenţiale, omite să reflecteze asupra posibilităţii formării unei alte majorităţi guvernamentale. În plus, face negocierile PD-L cu PSD+PC mult mai dificile şi îi taie lui Mircea Geoană orice gînd de numire în fruntea guvernului.
Theodore Stolojan, cu alură de tehnocrat, nu a excelat niciodată în negocieri politice. Partea politică a lucrurilor va fi păpuşărită de la Cotroceni. Să nu uităm lacrimile de crocodil marca "dragă Stolo" ale lui Băsescu de acum cîţiva ani, care i-au deschis calea către preşedinţia României. În plan economic, intenţiile lui Stolojan, exprimate în cele cîteva cuvinte rostite la Cotroceni astăzi, vor fi frînate de compoziţia stînga - (pseudo) dreapta a potenţialului viitor guvern. Probabil că singurul lui avantaj este privirea economică globală cu care s-a deprins pe timpul angajamentului său la Banca Mondială.
În fine, i-aş recomanda preşedintelui României să nu se mai ia după unii ziarişti de televiziune cu şcoală mai puţină şi să nu mai spună "ora doisprezece", ci "ora douăsprezece", ca în româneşte.
Miza prezidenţialelor şi cei 322
luni, 8 decembrie 2008
Ziua de astăzi este caracterizată drept decisivă pentru negocierile privind formrea noului guvern. Este firesc atîta vreme cît ne presează criza. Numai că lucrurile nu sînt deloc simple. Peste toate aceste negocieri planează amintirea suspendării preşedintelui Băsescu şi a celor 322 parlamentari care au votat pentru asta. În fond, alegerile prezidenţiale din 2009 sînt un factor decisiv în ce priveşte decizia partidelor de a participa la o coaliţie sau alta, deşi preşedintele a cerut partidelor de ochii lumii să nu includă acest element în negocieri. Traian Băsescu a reuşit prin comportamentul său de jucător să împartă apele politicii româneşti într-o mai mare măsură decît părea. Frica PSD+PC şi a PNL este legată de avantajul decisiv pe care l-ar avea Băsescu cu un prim ministru de la PD-L. Eventualul partener la guvernare la democrat-liberalilor ar avea probleme majore pentru promovarea unui candidat propriu la prezidenţiale. De aici, încăpăţînarea partidelor de a ţine la funcţia de prim ministru.
Vicepreşedintele PSD, Liviu Dragnea, a declarat că o coaliţie cu PD-L ar însemna o "predare la Traian Băsescu" şi a continuat: "Sînt două variante: intrarea în opoziţie cu sau fără liberali sau o predare la PD-L. După părerea mea, cel mai mare pericol pentru PSD ar fi dispreţul care s-ar abate asupra PSD, dacă intră oricum şi în orice condiţii la guvernare". PNL a avansat prin vocea lui Bogdan Olteanu propunearea susţinerii lui Traian Băsescu la prezidenţiale în schimbul funcţiei de prim ministru. La rîndul său, Crin Antonescu a declarat: "Eu n-aş fi negociat absolut deloc cu PD-L-ul. În momentul în care Băsescu are şi un prim ministru, ştim ce poate să facă, şi aşa mai bine stăm în opoziţie. Cu PSD-ul nu am această problemă pentru că nu PSD, în acest moment, ameninţă un corect echilibru al puterilor în stat". Iată cum am avea trei prim miniştri, ceea ce, evident, nu se poate întîmpla.
Traian Băsescu s-ar putea afla în faţa situaţiei ca PD-L să fie silit să facă un guvern minoritar, caz în care România ar avea mult de suferit în condiţiile unei crize economice din ce în ce mai ameninţătoare.
Pragmatism politic marca PNL
duminică, 7 decembrie 2008
Convorbirile de acum două zile ale preşedintelui Traian Băsescu cu partidele şi formaţiunile reprezentate în parlament nuau adus mare lucru în afară de satisfacţia preşedintelui de a dormi oarecum liniştit după plasarea PD-L pe primul loc în termeni de mandate parlamentare. Nu e de mirare cum încearcă Băsescu să transforme eşecul în succes. Preşedintele a fost relaxat, mai ales la întîlnirile cu PSD+PC şi PD-L.
Probabil că cea mai notabilă evoluţie a evenimentelor e legată de mărturisirea fruntaşului liberal Bogdan Olteanu la emisiunea 3x3 de la Realitatea TV, a lui Stelian Tănase, în legătură cu oferta făcută PD-L în cursul negocierilor de ieri: "Noi am făcut către PD-L o propunere pe care eu am definit-o foarte transparentă şi onestă şi le-am spus-o bărbăteşte, în faţă, aceea de a face o înţelegere mai serioasă şi mai profundă decât o negociere pe funcţii: dacă e să ne întoarcem împreună trebuie s-o facem de la un capăt până la celălat. Şi asta înseamnă practic o susţinere comună a candidatului la preşedinţie Traian Băsescu, pentru că, evident, Traian Băsescu fiind preşedinte în funcţie susţinut de PD e normal să-l susţinem pe el împreună, şi susţinerea unui prim-ministru PNL în aceeaşi formulă de tandem în care s-a mers şi în 2004". Este practic cea mai pragmatică propunere făcută în cursul negocierilor pentru formarea unui guvern şi dezvăluită public. În mod vădit, dacă PNL intră la guvernare cu PD-L, nu se mai pune problema unui candidat propriu la alegerile prezidenţiale din 2009 şi atunci măcar să profite de această circumstanţă, prin transformarea ei în element de negociere. Apare astfel confirmarea tîrzie a obstinaţiei liberalilor de a obţine funcţia de prim ministru.
Astăzi au loc primele runde de negocieri între PSD+PC şi PNL, respectiv PSD+PC şi PD-L. Peste toate, rămîne dorinţa lui Traian Băsescu de a desemna un premier de la PD-L.
In memoriam Constantin Ticu Dumitrescu
vineri, 5 decembrie 2008
Azi dimineaţă s-a stins din viaţă Constantin Ticu Dumitrescu, născut la 27 mai 1928, în Ciumaţi, judeţul Prahova.
În 1949, a fost arestat în timp ce era student la Facultatea de Drept, după care a fost eliberat şi rearestat de mai multe ori. În 1958, a fost condamnat la 23 ani muncă silnică pentru crima de uneltire împotriva regimului comunist. A fost eliberat în 1964, odată cu eliberarea tuturor deţinuţilor politici din România.
După decembrie 1989, reînfiinţează, împreună cu Corneliu Coposu şi Ion Diaconescu, Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat.
În 1990, mi-a fost coleg în CPUN, ulterior devenind senator şi preşedinte al Comisiei de cercetare a abuzurilor.
A iniţiat în 1990, după Proclamaţia de la Timişoara şi inspirat de legea Gauck din fosta RDG, un proiect de lege pentru deconspirarea securităţii, care includea atît ofiţerii, cît şi informatorii sau colaboratorii acesteia. Proiectul legii prevedea numai cunoaşterea publică a acestor persoane, fără alte urmări legale, ci doar, eventual, morale. După mai mulţi ani, legea a ieşit modificată esenţial din parlament, făcînd referire numai la cei care au făcut poliţie politică şi nu la toţi cei care lucraseră în securitate. În consecinţă, Constantin Ticu Dumitrescu a refuzat ca legea să-i poarte numele.
A foste preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România şi preşedintele Uniunii Internaţionale a Foştilor Deţinuţi Politici şi Victime ale Comunismului.
În 2006, a fost numit de guvernul Tăriceanu ca reprezentant al său în Colegiul Consiliului Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii.
Odihnească-se în pace!
Read more...Băsescu dă verde coaliţiei de guvernare PD-L şi PSD
joi, 4 decembrie 2008
Discursul preşedintelui Băsescu din această seară a mai limpezit situaţia de după alegerile parlamentare, cel puţin şi-a exprimat preferinţele. A numit PD-L cîştigătorul constituţional al alegerilor şi PSD cîştigătorul moral.
În comentariile pe marginea sistemului electoral, parcă zicînd "dacă nu m-aţi ascultat cu votul uninominal cu două tururi de scrutin", nu s-a abţinut să ciupească PNL, nedenumindu-l explicit, "toată această construcţie a fost în favoarea unui partid... trei din patru partide au obţinut mult mai puţine mandate decat locuri I, unul singur a obţinut 40 de mandate mai mult decît locuri I obţinute".
Versatul politician, prin încurajarea coaliţiei între PD-L şi PSD, PC nici nu mai este amintit, avînd doar un senator şi patru deputaţi, vrea să-şi maximizeze şansele la prezidenţialele din 2008. Prin cooptarea PSD, vrea să minimizeze şansele viitorului candidat social-democrat. Ca să justifice un astfel de mariaj politic, a firmat că ideologiile sînt mai puţin importante în vreme de criză.
Responsabilitatea politică, o utopie în România?
Rezultatele alegerilor sînt clare acum în termeni de mandate. Au început discuţiile mai mult sau mai puţin subterane. Iată cam ce vedem: PSD+PC şi PD-L par stătuţi de atîta opoziţie, la unii mai lungă, la alţii mai scurtă, efectul fiind acela al unei dorinţe arzătoare de a fi la putere. Presiunile sînt enorme, dar din direcţii diferite.
În cazul PSD+PC, baronii locali PSD, printre care Marian Oprişan de la Vrancea şi Nicuşor Constantinescu de la Constanţa, în fruntea cărora s-a aşezat Miron Mitrea, vor cu tot dinadinsul să fie la putere, indiferent în ce formulă. În acest caz, se conturează curentul de a intra la guvernare cu PD-L, ceea ce ar asigura o majoritate onfortabilă într-o primă fază, dar şi perspectiva unor neînţelegeri ulterioare, care ar putea compromite longevitatea unui guvern cu această compoziţie pestriţă. Această formulă ar putea aduce mari prejudicii celor două părţi în ce priveşte propriul electorat. Dar, pe de altă parte, ar fi o refacere peste ani a fostului FSN, cu cîteva note de liberali călători. Evoluţiile de pînă acum arată un Mircea Geoană slab, incapabil să stăpînească tendinţele centrifuge din propriul partid şi în mare pericol ca într-un viitor apropiat să piardă poziţia de preşedinte PSD. Chiar şi Viorel Hrebenciuc, partizan al unei coaliţii cu PNL, a fost îngenuncheat şi obligat să admită că intrarea la guvernare alături de PD-L ar aduce stabilitate. Ion Iliescu, preşedintele de onoare al PSD, se menţine la opinia iniţială: coaliţie cu PNL sau opoziţie. Mai mult decît atît, el opinează că la următorul congres al partidului, pe lîngă alegerea candidatului pentru alegerile prezidenţiale, trebuie analizată activitatea actualei conduceri a partidului şi făcute noi alegeri, în care poate fi realeasă actuala conducere sau nu. Este un atac clar la Mircea Geoană.
PD-L baletează altfel. Presiunile de a intra la guvernare vin din partea preşedintelui Traian Băsescu, care, cu instinctul politic ce-l caracterizează, studiază posibilităţile de a trage cît mai multe beneficii din actuala configuraţie. Se vorbeşte la bursa zvonurilor despre discuţii de formă cu PSD+PC, dar în spate se pregăteşte o guvernare monocoloră partinic a PD-L, asezonată cu UDMR, celelalte minorităţi şi niscaiva nemulţumiţi din celelalte partide. O astfel de majoritate minoră este fragilă şi instabilă, ceea ce nu ar aduce României un guvern bine înfipt pe picioare, absolut necesar pentru gestionarea crizei economice care se va adînci în următoarele luni.
Pe de altă parte, PNL joacă dur, nefiind să dispuse la primul ministru şi la programul său anti-criză şi de relansare economică, părînd mai degrabă dispus să rămînă în opoziţie. Deşi în logica apropierilor de doctrine, PNL ar fi putut intra la guvernare alături de PD-L, liberalii nu pot uita colaborarea căznită cu aceştia. În plus, adversitatea faţă de Traian Băsescu nu este uşor de digerat. La o emisiune TV de aseară, Dinu Patriciu a afirmat că PNL are doar două posibilităţi: coaliţia cu PSD la guvernare sau opoziţia. Interesantă similitudinea cu opinia lui Ion Iliescu.
UDMR joacă în toate luntrile, acceptînd să intre în orice formulă de guvernare. De altfel, nu este o surpriză pentru nimeni, avînd în vedere evoluţia sa după 1990.
Peste toate aceste jocuri, se pune întrebarea: unde este responsabilitatea politică? Peste România planează agravarea crizei economice. Politicienii par să uite că în spatele mandatelor lor stă votul popular. Iar Traian Băsescu pare să lupte pentru prezenţa PD-L la guvernare cu orice preţ. Chiar dacă în toamna viitoare îşi va juca din nou şansa de a redeveni preşedinte al României.
Unde duce o lege electorală proastă
marți, 2 decembrie 2008
În fine, sînt cunoscute performanţele partidelor în materie de mandate parlamentare. La Camera Deputaţilor: PD-L 115, PSD+PC 114, PNL 65, UDMR 22. La Senat, PD-L 51, PSD+PC 49, PNL 28, UDMR 9. La Camera Deputaţilor, se mai adaugă cele 18 mandate obţinute de asociaţiile minorităţilor naţionale. La fel ca în SUA, unde complicatul sistem electoral prezidenţial permite alegerea unui preşedinte care nu a ieşit pe primul loc la votul popular, şi în România a fost posibil ca alianţa PSD+PC să fie învingătoare la votul popular, cu o diferenţă foarte mică, ce-i drept, iar PD-L învingător prin prisma numărului de mandate.
În procente, pe cele două camere ale Parlamentului situaţia se prezintă astfel:
- Camera Deputaţilor: PD-L 34,43%, PSD+PC 34,13%, PNL 19,46%, UDMR 6,59%, minorităţi 5,39%;
- Senat: PD-L 37,23%, PSD+PC 35,77%, PNL 20,44%, UDMR 6,57%.
Circul derulat pe ecranele TV astăzi s-a referit exclusiv la disputa privind cîştigătorul alegerilor între PSD+PC şi PD-L, uneori cu accente ridicole. Ceea ce este esenţial în această situaţie este o sumă de argumente în plus pentru preşedintele Traian Băsescu pentru numirea unui prim-ministru de la PD-L. Se pare, însă, că, în lipsa unui cîştigător clar, chiar şi relativ, al alegerilor, PNL are de cîştigat în poziţia sa aparentă de arbitru al situaţiei.
Cu tot avantajul obţinut de partidul său, Theodor Stolojan tună şi fulgeră că actualul sistem electoral este cel mai prost sistem posibil. Aici sînt de acord cu el.
Băsescu tace, figură grea!
luni, 1 decembrie 2008
Oricare ar fi cifrele pe care le privim (exit-poll-urile de aseară în care alianţa PSD + PC era în frunte sau rezultatele parţiale de azi-dimineaţă de la ora 8 comunicate de Biroul Electoral Central în care PD-L era în frunte), este clar faptul că PD-L se află undeva pe la 33%, departe de 50% + 1, dorinţa preşedintelui Băsescu, cel puţin înainte de începerea crizei financiare şi economice în România. Drept urmare, Traian Băsescu nu a apărut deloc, menţinîndu-se într-o discreţie totală. Nu a fost prezent nici azi-dimineaţă la depunerea de flori la Monumentul Soldatului Necunoscut. A onorat doar parada militară cu ocazia Zilei Naţionale, 1 Decembrie.
Situaţia aritmeticii parlamentare este previzibil de complicată. În mod vădit, PNL este cîştigătorul poziţiei de arbitru al scenei politice româneşti pentru următorii patru ani. Nu pentru că au obţinut un scor record după 1990, dar pentru faptul că posibilele configuraţii nu îi pot lăsa pe dinafară. Nu ar fi o surpriză să-l revedem pe Călin Popescu Tăriceanu în postura de prim-ministru.
Probabil că miza cea mai importantă a negocierilor ce vor urma este responsabilitatea faţă de rezolvarea crizei economice care este doar la început. Aici liberalii vor fi cei care vor avea de cîntărit cu cine vor accepta alianţa.
Figurile cele mai triste în urma acestor alegeri sînt Emil Boc şi Theodor Stolojan. Steaua lor a apus, iar invectivele pe care le-au lansat în ultima vreme la adresa PSD şi PNL vor cîntări mult în negocierile din zilele următoare. PD-L se dovedeşte încă o dată un partid oportunist, fără doctrină, dispus să se îndrepte către oricine i-ar servi interesele momentane. Theodor Stolojan este foarte aproape de încheierea carierei politice sau, dacă n-o va încheia, va rămîne o cantitate neglijabilă. Naivitatea lui politică l-a făcut o victimă sigură a versatului Traian Băsescu.
PRM a ieşit din parlament, spre sanitatea scenei politice româneşti, după ce ajunsese în 2000 la un scor de circa 30% şi Corneliu Vadim Tudor în turul al doilea la alegerile prezidenţiale.
Actualizare: Iată că Traian Băsescu a spus ceva: "Dacă intră în Parlament oameni despre care ştim lucruri rele, va trebui să ne întrebăm: Oare de ce românii le-au dat un nou mandat?", într-un interviu pentru Radio România Actualităţi. Reacţia denotă dezamăgirea sa profundă în legătură cu rezultatele prefigurate ale scrutinului şi, în mod indirect, un eşec al partidului care şi pe care l-a promovat.
Alegerile de azi
duminică, 30 noiembrie 2008
Cea mai importantă caracteristică a alegerilor parlamentare de astăzi este noul sistem electoral, uninominal proporţional, cu un singur tur de scrutin, aplicat pentru prima oară în România, sistem despre care mai bine de 90% din populaţie nu îi cunoaşte mecanismul. Noroc că presa a oferit explicaţii detaliate în ultimele zile, cum a făcut-o Cotidianul. Consecinţa acestui sistem electoral nou şi a reflexului românilor că votează tot după sistemul vechi va conduce către o arititmetică electorală pestriţă, cu dificultăţi majore în crearea unui nou guvern. Această situaţie pică cum nu se poate mai prost în condiţiile crizei financiare şi economice pe care o traversăm. O astfel de criză ncesită un guvern care să ia măsuri operative, ceea ce nu se întrevede în condiţiile în care noul guvern se va face greu.
În ciuda unor declaraţii sforăitoare de acum ceva vreme, preşedintele Traian Băsescu a lăsat-o mai moale în ultima vreme. Cînd declara că România nu va fi atinsă de criză, afirmaţie suficientă şi iresponsabilă, acelaşi preşedinte afişa o atitudine seniorială în legătură cu prerogativele sale constituţionale, insistând pe faptul că are dreptul de a numi în funcţia de prim-ministru pe cel considerat de domnia sa apt de această funcţie. O astfel de atitudine ar fi putut conduce la blocaje cu consecinţe serioase, chiar la alegeri anticipate. După ce a admis că criza ne-a atins şi pe noi, acelaşi Traian Băsescu (pe care l-am votat acum patru ani şi atunci nu aş fi putut face altfel) s-a înmuiat şi pare acum adeptul unui guvern de largă reprezentare parlamentară.
Surpriză?
vineri, 28 noiembrie 2008
Nicidecum. Am început demult să fac presă. Nu pun la socoteală colaborările la revista Colegiului "Sf.Sava" sau prezenţele la cenaclul "Luceafărul" din cealaltă vreme. Nici măcar prezenţa mea în CPUN-ul mare după 1989. Mă refer la a scrie presă pur şi simplu. Am început la 15 februarie 1990, dată la care partidul al cărui vicepreşedinte eram (Partidul Naţional-Democrat, fără nicio conotaţie cu partidul lui Iorga din perioada interbelică) a scos primul număr din revista Oblio, una dintre primele prezenţe în presa independentă după 1989. Acolo am scris primul meu editorial politic.
Ulterior, când trustul Expres avea sediul în clădirea fostului MICM de pe Calea Victoriei, Ion Cristoiu mi-a adresat invitaţia de a scrie nişte amintiri subiective despre CPUN pentru revista pe care o conducea în acea vreme, "Expres Magazin". Invitaţia a fost adresată în egală măsură prietenului meu politic şi personal, Virgil Andrei Vâţă, regizor din Cluj, un tip genial. Virgil, prins între drumurile Cluj-Bucureşti şi alte treburi, a fost mai delăsător, dar eu am acceptat proiectul. Deşi credeam că în cîteva episoade aveam să termin povestea, a durat ceva până să termin istoria mea subiectivă. După ce am terminat serialul "Amintirile unui membru al CPUN", Ion Cristoiu, căruia în acea vreme i se spunea între prieteni Jacques, mi-a spus ceva de genul: "Scrii bine, îţi dau o rubrică în Expres Magazin, scrie ce vrei!".
În vremea aia, după ce partidul al cărui membru fusesem a fost "vîndut" de Serghei Mezaroş lui Lucian Cornescu, un obscur român trăit în Franţa, inventator al Partidului Social-Democrat Tradiţional, născut mort, dar suficient de şmecher ca să-i prostească pe alţii, mersesem ca secretar general al Partidului Democrat - fondat la Cluj, al cărui preşedinte era Virgil Andrei Vâţă. Acest partid a fuzionat în cele din urmă cu PNL-AT, Partidul Naţional Liberal - Aripa Tînără, desprins din PNL şi condus de Dinu Patriciu.
La propunerea lui Ion Cristoiu despre noua rubrică din Expres Magazin, fiind într-o vizită cu Dinu Patriciu în Moldova, mergând cu un tren, mă gîndeam cum să denumesc rubrica. Uitîndu-mă le peisaj, mi-a venit o idee: Cronică cinică, fiindcă asta era cea mai potrivită atitudine atunci, ca şi acum. De fapt era o cronică politică. Aşa a început colaborarea mea cu Ion Cristoiu şi Trustul Expres. Cronica cinică, găzduită pe paginile 4-5 ale Expres Magazin, a trăi mulţi ani. Cristoiu a început în 1992 să editeze Evenimentul zilei şi a cedat după o vreme frîiele săptămînalului Ilenei Lucaciu, fostă cronicară de film şi teatru din Săptămîna Culturală a Bucureştiului a lui Eugen Barbu. Cronica cinică a avut cinstea să fie găzduită pe aceleaşi pagini cu rubricile ţinute de alţi doi Radu: Radu Ceontea şi Radu Budeanu.
Cronica cinică a rezistat cam 5 ani, pînă cînd Ileana Lucaciu m-a sunat şi mi-a spus că, din cauza problemelor economice, Expres Magazin trebuie să-şi înjumătăţească numărul de pagini şi, în consecinţă, trebuie să-mi înjumătăţesc şi eu articolul săptămînal. Am refuzat şi am rugat-o să mă sune cînd publicaţia îşi va reveni la normal. Nu m-a mai sunat niciodată, căci după puţină vreme Expres Magazin a dispărut de tot.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
