Politichia azi

Nicidecum. Am început demult să fac presă. Nu pun la socoteală colaborările la revista Colegiului "Sf.Sava" sau prezenţele la cenaclul "Luceafărul" din cealaltă vreme. Nici măcar prezenţa mea în CPUN-ul mare după 1989. Mă refer la a scrie presă pur şi simplu. Am început la 15 februarie 1990, dată la care partidul al cărui vicepreşedinte eram (Partidul Naţional-Democrat, fără nicio conotaţie cu partidul lui Iorga din perioada interbelică) a scos primul număr din revista Oblio, una dintre primele prezenţe în presa independentă după 1989. Acolo am scris primul meu editorial politic.

Ulterior, când trustul Expres avea sediul în clădirea fostului MICM de pe Calea Victoriei, Ion Cristoiu mi-a adresat invitaţia de a scrie nişte amintiri subiective despre CPUN pentru revista pe care o conducea în acea vreme, "Expres Magazin". Invitaţia a fost adresată în egală măsură prietenului meu politic şi personal, Virgil Andrei Vâţă, regizor din Cluj, un tip genial. Virgil, prins între drumurile Cluj-Bucureşti şi alte treburi, a fost mai delăsător, dar eu am acceptat proiectul. Deşi credeam că în cîteva episoade aveam să termin povestea, a durat ceva până să termin istoria mea subiectivă. După ce am terminat serialul "Amintirile unui membru al CPUN", Ion Cristoiu, căruia în acea vreme i se spunea între prieteni Jacques, mi-a spus ceva de genul: "Scrii bine, îţi dau o rubrică în Expres Magazin, scrie ce vrei!".

În vremea aia, după ce partidul al cărui membru fusesem a fost "vîndut" de Serghei Mezaroş lui Lucian Cornescu, un obscur român trăit în Franţa, inventator al Partidului Social-Democrat Tradiţional, născut mort, dar suficient de şmecher ca să-i prostească pe alţii, mersesem ca secretar general al Partidului Democrat - fondat la Cluj, al cărui preşedinte era Virgil Andrei Vâţă. Acest partid a fuzionat în cele din urmă cu PNL-AT, Partidul Naţional Liberal - Aripa Tînără, desprins din PNL şi condus de Dinu Patriciu.

La propunerea lui Ion Cristoiu despre noua rubrică din Expres Magazin, fiind într-o vizită cu Dinu Patriciu în Moldova, mergând cu un tren, mă gîndeam cum să denumesc rubrica. Uitîndu-mă le peisaj, mi-a venit o idee: Cronică cinică, fiindcă asta era cea mai potrivită atitudine atunci, ca şi acum. De fapt era o cronică politică. Aşa a început colaborarea mea cu Ion Cristoiu şi Trustul Expres. Cronica cinică, găzduită pe paginile 4-5 ale Expres Magazin, a trăi mulţi ani. Cristoiu a început în 1992 să editeze Evenimentul zilei şi a cedat după o vreme frîiele săptămînalului Ilenei Lucaciu, fostă cronicară de film şi teatru din Săptămîna Culturală a Bucureştiului a lui Eugen Barbu. Cronica cinică a avut cinstea să fie găzduită pe aceleaşi pagini cu rubricile ţinute de alţi doi Radu: Radu Ceontea şi Radu Budeanu.

Cronica cinică a rezistat cam 5 ani, pînă cînd Ileana Lucaciu m-a sunat şi mi-a spus că, din cauza problemelor economice, Expres Magazin trebuie să-şi înjumătăţească numărul de pagini şi, în consecinţă, trebuie să-mi înjumătăţesc şi eu articolul săptămînal. Am refuzat şi am rugat-o să mă sune cînd publicaţia îşi va reveni la normal. Nu m-a mai sunat niciodată, căci după puţină vreme Expres Magazin a dispărut de tot.