Politichia azi

Rezultatele alegerilor sînt clare acum în termeni de mandate. Au început discuţiile mai mult sau mai puţin subterane. Iată cam ce vedem: PSD+PC şi PD-L par stătuţi de atîta opoziţie, la unii mai lungă, la alţii mai scurtă, efectul fiind acela al unei dorinţe arzătoare de a fi la putere. Presiunile sînt enorme, dar din direcţii diferite.

În cazul PSD+PC, baronii locali PSD, printre care Marian Oprişan de la Vrancea şi Nicuşor Constantinescu de la Constanţa, în fruntea cărora s-a aşezat Miron Mitrea, vor cu tot dinadinsul să fie la putere, indiferent în ce formulă. În acest caz, se conturează curentul de a intra la guvernare cu PD-L, ceea ce ar asigura o majoritate onfortabilă într-o primă fază, dar şi perspectiva unor neînţelegeri ulterioare, care ar putea compromite longevitatea unui guvern cu această compoziţie pestriţă. Această formulă ar putea aduce mari prejudicii celor două părţi în ce priveşte propriul electorat. Dar, pe de altă parte, ar fi o refacere peste ani a fostului FSN, cu cîteva note de liberali călători. Evoluţiile de pînă acum arată un Mircea Geoană slab, incapabil să stăpînească tendinţele centrifuge din propriul partid şi în mare pericol ca într-un viitor apropiat să piardă poziţia de preşedinte PSD. Chiar şi Viorel Hrebenciuc, partizan al unei coaliţii cu PNL, a fost îngenuncheat şi obligat să admită că intrarea la guvernare alături de PD-L ar aduce stabilitate. Ion Iliescu, preşedintele de onoare al PSD, se menţine la opinia iniţială: coaliţie cu PNL sau opoziţie. Mai mult decît atît, el opinează că la următorul congres al partidului, pe lîngă alegerea candidatului pentru alegerile prezidenţiale, trebuie analizată activitatea actualei conduceri a partidului şi făcute noi alegeri, în care poate fi realeasă actuala conducere sau nu. Este un atac clar la Mircea Geoană.

PD-L baletează altfel. Presiunile de a intra la guvernare vin din partea preşedintelui Traian Băsescu, care, cu instinctul politic ce-l caracterizează, studiază posibilităţile de a trage cît mai multe beneficii din actuala configuraţie. Se vorbeşte la bursa zvonurilor despre discuţii de formă cu PSD+PC, dar în spate se pregăteşte o guvernare monocoloră partinic a PD-L, asezonată cu UDMR, celelalte minorităţi şi niscaiva nemulţumiţi din celelalte partide. O astfel de majoritate minoră este fragilă şi instabilă, ceea ce nu ar aduce României un guvern bine înfipt pe picioare, absolut necesar pentru gestionarea crizei economice care se va adînci în următoarele luni.

Pe de altă parte, PNL joacă dur, nefiind să dispuse la primul ministru şi la programul său anti-criză şi de relansare economică, părînd mai degrabă dispus să rămînă în opoziţie. Deşi în logica apropierilor de doctrine, PNL ar fi putut intra la guvernare alături de PD-L, liberalii nu pot uita colaborarea căznită cu aceştia. În plus, adversitatea faţă de Traian Băsescu nu este uşor de digerat. La o emisiune TV de aseară, Dinu Patriciu a afirmat că PNL are doar două posibilităţi: coaliţia cu PSD la guvernare sau opoziţia. Interesantă similitudinea cu opinia lui Ion Iliescu.

UDMR joacă în toate luntrile, acceptînd să intre în orice formulă de guvernare. De altfel, nu este o surpriză pentru nimeni, avînd în vedere evoluţia sa după 1990.

Peste toate aceste jocuri, se pune întrebarea: unde este responsabilitatea politică? Peste România planează agravarea crizei economice. Politicienii par să uite că în spatele mandatelor lor stă votul popular. Iar Traian Băsescu pare să lupte pentru prezenţa PD-L la guvernare cu orice preţ. Chiar dacă în toamna viitoare îşi va juca din nou şansa de a redeveni preşedinte al României.