Jos pălăria, Adriana Săftoiu - Politichia azi

Jos pălăria, Adriana Săftoiu

miercuri, 23 septembrie 2009

Adriana Săftoiu, deputat PNL, fost consilier al preşedintelui Traian Băsescu, a dovedit o inteligenţă politică ascuţită, făcând un experiment foarte interesant: a citit în Camera Deputaţilor, la capitolul Declaraţii politice, un text format din punerea laolaltă a unor fragmente de discursuri ale unor politicieni americani, fragmente ce nu aveau nicio legătură între ele. Textele erau extrase din discururi ale lui Bill Clinton, Al Gore, George W. Bush şi alţi politicieni americani. Discursul Adrianei Săftoiu nu a stârnit absolut nicio reacţie. Nimeni nu a remarcat experimentul. Însăşi Daniela Popa, obscura preşedintă a PC, aflată în postura de preşedinte de şedinţă, întrebată de Cotidianul dacă “a înregistrat ceva deosebit în secţiunea declaraţiilor politice” sau dacă a remarcat “ceva ieşit din comun”, a precizat: “Nu a fost nimic deosebit. Toată lumea ştie care este specificul declaraţiilor politice. Nu există drept la replică, nu pot fi contestate declaraţiile politice şi de asemenea nimeni nu are dreptul să spună că afirmaţiile din text nu sunt adevărate”.

Redau mai jos textul citit de Adriana Săftoiu.

Domnilor parlamentari,
Cea mai mare creştere a ratei sărăciei în rândul copiilor, în anii din urmă, s-a produs în acele state în care nivelul ajutoarelor sociale este cel mai ridicat. Cele mai mici creşteri - de fapt, descreşteri - ale ratei sărăciei la copii au fost înregistrate în statele care limitează nivelul acestor fonduri.

Dezbaterea nu ar trebui să se axeze pe recrudescenţa conflictului ori pe detaliile sale. Această dezbatere nu ar trebui să se refere nici măcar la războiul dus până acum în Irak, la greşelile comise ori la întrebarea dacă putem câştiga în plan militar sau nu. Dacă le permitem democraţilor să ne împingă într-o dezbatere asupra recrudescenţei sau a situaţiei actuale din Irak, vom pierde. Fiecare naţiune, indiferent de regiune, are acum de luat o decizie: ori sunteţi cu noi, ori sunteti cu teroriştii.

Arborii de tişă de Pacific pot fi tăiaţi sau procesaţi pentru a se obţine o importantă substanţă chimică, taxolul, care poate vindeca anumite forme de cancer pulmonar, ovarian şi de sân la pacienţi care, netrataţi astfel, ar muri. Alegerea pare a fi una uşoară - sacrificăm copacul pentru o viaţă de om -, dar numai până când aflăm că pentru fiecare pacient tratat trebuie tăiaţi trei copaci. Trei copaci sau o viaţă umană, trei copaci sau posibilitatea de a prelungi viaţa unui bolnav? Eu aş alege omul, persoana, fiinţa umană, aş spune că merită să tăiem pentru ea trei copaci. Putem sacrifica trei copaci pentru a salva viaţa unui om. Dar pentru vicepreşedinte se pare că acest lucru nu este la fel de clar. Pe de altă parte, faptul că nivelul calitativ al şcolilor nu se corelează cu cel educativ nu are nici un efect asupra insistenţei sindicatelor că banii reprezintă un factor esenţial. Ultima linie de apărare deja prăbuşită a celor care militează pentru sistemul public de educaţie este lipsa de educaţie a publicului.

Nu ne îndoim că fiecare american ştie că sclavia este injustă şi am plătit un preţ teribil pentru ea şi trebuie să continuăm să remediem această situaţie. Iar a spune că este injustă şi că o regretăm nu este un lucru rău.

Cine plăteşte preţul? Eu nu voi plăti nici un preţ personal. Copiii mei sunt prea mari, iar nepotul mi-e prea mic. Nici dvs., după câte înţeleg, nu veţi plăti un preţ personal, prin membrii familiei. Şi atunci cine plăteşte preţul? Militarii şi familiile lor. Eu am vrut doar să vă reamintesc acest lucru. Vă mulţumesc pentru atenţie!

1 comentarii:

Andrei 24 septembrie 2009, 09:57  

Astfel s-a demonstrat ca liderul sta in fata cuvantului si nu invers. "Verba volant, homo manent" ca sa interpretam vechiul dicton.
Adica pe nimeni nu intereseaza ce spui atata timp cat nu arati cat de mult iti pasa de persoana careia te adresezi.
QED

Trimiteți un comentariu

  ©2008 Design Cumulus de Ourblogtemplates.com

Sus