Boc şi procedura de deficit excesiv

Vă mai amintiţi? În timpul campaniei electorale din toamna anului 2008, se ştia foarte bine despre criză. În insaţietatea lor pentru putere, membrii actualei coaliţii de guvernare au aruncat cu promisiuni în stînga şi în dreapta, doar pentru a se alege. Emil Boc era viteazul care, în prima şedinţă de guvern, avea să aplice întocmai toate legile adoptate de parlament, inclusiv cea legată de salarizarea profesorilor. Pe urmă, a lăsat-o din ce în ce mai moale, iar acum riscă să nu mai aibă surse de finanţare.

Scriam săptămîna trecută despre declanşarea procedurii de deficit excesiv împotriva României de către Comisia Europeană. Clasa politică a ignorat semnalul de alarmă tras de europarlamentarul Daniel Dăianu, unii chiar deplasîndu-l spre ridicol. Să vedem ce spunea Emil Boc, acest Superman al politicii româneşti, la Adunarea Generală a Asociaţiei Comunelor din România: "Să sperăm că ea (procedura de deficit excesiv, n.n.) nu va fi declanşată de Comisia Europeană (...) deşi există această posibilitate de demarare a procedurii". Mai mult, premierul evocă şi cea mai importantă consecinţă a declanşării unei astfel de proceduri este "tăierea fondurilor europene la care România are acces". Cea mai bună măsură pentru Boc a fost să retragă fondurile alocate autorităţilor locale de către guvernul Tăriceanu şi care n-au fost cheltuite. Şi iată cum află Emil Boc cum e cu apa caldă: "dacă nu poţi finanţa deficitul, ţara intră în colaps".

Cu un program anticriză debil, dar care cere resurse de circa 10 miliarde €, statul român va avea mari dificultăţi în a obţine aceste sume, pe fondul micşorării continue a încasărilor la bugetul de stat. Luminat de farul de la Cotroceni, guvernul Boc a dat cu flit ideii de a contracta un împrumut de la Fondul Monetar Internaţional. În curînd, s-ar putea să nu mai aibă cui cere. FMI a anunţat că în curînd va epuiza fondurile pentru ajutorarea ţărilor afectate de criză.

Read more...

Emil Boc - un personaj tragic cu salar de prim ministru

Emil Boc îmi pare un personaj din ce în ce mai tragic. Omul are o problemă: nu este în stare să vadă părţi proaste nici la el, nici la ai lui. Despre Băsescu nici nu mai merită să aducem vorba. Tot ce i se întîmplă lui Boc trece pe lîngă el într-un mod deformat. Aşa cum scriam altădată, nu pot crede în oamenii care nu ştiu să spună cîteodată măcar: "am greşit, trebuie să văd de ce s-a întîmplat aşa, ca să nu mi se mai întîmple altă dată". Sau care este extrem de fericit întotdeauna cu ce fac apropiaţii săi, ca să nu mai vorbim de mentorul său de la Cotroceni. Un astfel de om în funcţia de prim ministru într-o perioadă de severă criză economică, în care cele mai multe lucruri merg prost, este o pacoste.

Nu înţeleg nici măcar suficienţa lui de a folosi un limbaj plin de regionalisme, în care termenul de "salar" ocupă locul întîi, deşi i s-a atras atenţia în nenumărate rînduri în mod public, mă face să-mi fie teamă de ceea ce poate face un asemenea personaj în vremurile astea tulburi. Astfel de personaje, cu o încredere de nezdruncinat în propriile lor resurse mai mult sau mai puţin intelectuale, pot face mult rău ţării, întrucît pot lua decizii nefundamentate, cu consecinţe uriaşe.

Evoluţia de pînă acum a guvernului Boc (cum sună!?) este lamentabilă. Începînd cu celebra ordonanţă spulberată cu un bobîrnac de către Curtea Constituţională, continuînd cu bîlbele legate de ministrul de interne, cu programul anti-criză care poate fi demontat de un student din ultimii ani la economie, cu tonele de promisiuni neonorate (după declaraţii sforăitoare în campania electorală) şi terminînd cu un proiect de buget întîrziat de care a tras toată lumea în toate părţile, guvernul Boc a început cel mai prost guvernarea, făcînd mai multe gafe într-o lună şi jumătate decît alte guverne în patru ani.

Deşi nu am încredere în durabilitatea actualului guvern, mi-e teamă că va face destule lucruri proaste pentru ţară. Este o perioadă în care greşelile pot costa mai mult decît greşelile comise în perioade fără criză.

Pe de altă parte, Traian Băsescu, care a declarat că doarme bine după ce a năşit actualul guvern şi care a numit în funcţia de prim ministru un om de casă, susceptibil de a fi uşor de manipulat, s-a trezit cu ditamai criza pe cap şi începe să dea înapoi din funcţia de prim ministru mascat. Mai degrabă şi-ar lua mîna de pe actualul guvern. Nu-i face bine la ten.

Read more...

Guvernul dezertorilor

După renunţarea la mandat a lui Theodor Stolojan şi demisia prematură a lui Gabriel Oprea, iată că a venit rândul lui Liviu Dragnea să demisioneze de la şefia administraţiei şi internelor. Motivul invocat este nealocarea unei sume suficiente acestui minister în discuţiile pe marginea viitorului buget. Unele calcule arată că respectivul minister a primit mai mult decît în 2008. Cu siguranţă, motivele demisiei sunt altele. Unele voci afirmă că toată tărăşenia este lucrătura grupării Hrebenciuc-Vanghelie din PSD.

Oricum ar sta lucrurile, a doua demisie a unui demnitar dintr-un guvern de-abia creat şi, culmea, de pe acelaşi post ridică multe semne de întrebare. PSD are o problemă serioasă şi dă semne de destructurare dacă are parte de asemenea întâmplări. Subordonarea partidului către Traian Băsescu pare din ce în ce mai transparentă.

Pe de altă parte, în condiţiile în care s-au furat circa 50 de arme de la o unitate militară a aviaţiei de la Cirogârla şi a avut loc un jaf la o casă de schimb valutar din Braşov, soldată cu 2 morţi şi un rănit grav, prezenţa cuiva în fruntea ministerului de resort era absolut necesară. Dovedim că suntem o democraţie fragilă, susceptibilă să se zguduie la orice mişcare a vântului.

Noroc cu compensaţia capturii de 1.200 kg de cocaină în portul Agigea şi victoria diplomaţiei româneşti în disputa cu Ucraina în legătură cu platoul continental al Mării Negre.

Read more...