Politichia azi

A început o isterie de scormonire prin arhivele universităţilor după teze de doctorat ale politicienilor din cealaltă tabără. De fapt, toate scandalurile privind posibile plagiate (Ioan Mang, Laura Codruţa Kovessi, Victor Ponta, Andreea Paul) nu fac decât să scoată la lumină o realitate crudă a vieţii universitare şi ştiinţifice din România: obţinerea unor titluri academice prin metode nu tocmai ortdodoxe. În degringolada învăţământului superior românesc, cauzată în principal de ambiţiile nenumăraţilor miniştri care au condus ministerul respectiv, trebuie să dea de gândit această situaţie intolerabilă.

Deşi învăţământul doctoral românesc a suferit transformări profunde în ultimii ani, printre care cele mai importante fiind trecerea doctoratelor din domeniul post-universitar în cel universitar şi înfiinţarea şcolilor doctorale, năravurile nu s-au schimbat. De exemplu, lucru relatat în aceste pagini, fostul meu coleg de liceu, Mircea Geoană, deţine un doctorat în economie, dar discursurile sale politice, când era în prim-planul vieţii politice, nu denotau cunoştinţe economice prea serioase, ci din contră, erau presărate cu aberaţii.

Scormonitorul-şef care a declanşat ultimele scandaluri a fost Traian Băsescu. Ultimele lui luări de poziţie denotă o trăsătură pe care o aare faţă de intelectuali: sila şi, uneori, ura faţă de intelectuali. Ca să nu mai vorbim despre titluri academice şi cercetare ştiinţifică. Titlul său de glorie, declarat acum câteva minute, este faaptul că a comandat un vapor lung de 306 m şi lat de 48 m. Adică se consideră împlinit profesional. Este un simptom prezent în întreaga societate românească. Suficienţa este omniprezentă. Băsescu a ajuns preşedinte cultivând grobianismul, pe care îl interpretează cel mai bine, adresându-se unui electorat care îi seamănă în bună măsură.