Guvernul Boc, un Dorel al economiei cu două mâini stângi

Am preluat în titlu o afirmaţie făcută de Călin Popescu Tăriceanu pe blogul său. Spuse vizionare, căci evoluţia pe bârnă a guvernului Boc din ultima vreme le întăreşte cu vârf şi îndesat. Guvernul arată că nu are niciun fel de viziune economică, orientându-se doar după ureche. Tind să cred că împrumutul contractat de la FMI şi alte instituţii internaţionale este o mană cerească, nu atât prin cele 20 mld. € care urmează să vină, cât prin controlul creditorilor asupra acestui guvern.

Constituţionalistul Boc afirmă că guvernul său va face eforturi susţinute pentru plata salariilor şi a pensiilor. Pe de altă parte, metalurgistul Pogea spune că recenta rectificare bugetară va menţine gradul de atractivitate al României în raport cu investitorii străini. În afară de paradoxurile cuprinse de aceste afirmaţii, îţi vine să te întrebi cum va fi acest guvern capabil să gestioneze suma imensă împrumutată şi cum ar face-o în lipsa controlului creditorilor.

Un guvern preocupat în primul rând de distribuirea clienţilor politici pe funcţii, distrugând conceptul de funcţionar public în România, nu pare capabil să gestioneze actuala criză. Pe deasupra, azi a început sezonul de primăvară al protestelor sociale, peste 10.000 de lucrători feroviari din toată ţara protestând vocal împotriva guvernului, în raport cu intenţiile acestuia de a disponibiliza 12.000 de feroviari în acest an.

Read more...

Basarabia, în cumpănă

Valul de nemulţumire care traversează Republica Moldova în urma alegerilor parlamentare de acum cîteva zile a fost contracarat cu monstruozităţi incomensurabile. Regimul mafiot al lui Vladimir Voronin ţine cu dinţii de putere şi nu ar ceda-o pentru nimic în lume. Astfel, indivizii s-au pretat la cele mai josnice tertipuri pentru a cîştiga alegerile, punîndu-i inclusiv pe morţi (circa 200.000) să voteze în favoarea Partidului Comuniştilor. Pe de altă parte, au făcut tot posibilulul să salveze aparanţele în ziua scrutinului, 5 aprilie 2009, mai ales pentru ochii observatorilor internaţionali, în frunte cu reprezentanţii OSCE.

Manifestaţia violentă de marţi, 7 aprilie 2009, a fost dorită de Voronin şi ciracii lui, printre care se numără şi Iurie Roşca, acum cîţiva ani mare unionist, acum colaborator apropiat al comuniştilor, dar care nici aşa nu a reuşit să intre în parlament. Nenumăraţi provocatori au fost infiltraţi în rîndurile manifestanţilor. Ulterior, securitatea statului moldovean a operat sute de arestări, în cea mai bună tradiţie comunistă.

Vinovatul de serviciu, România, a fost scos imediat în faţă. În consecinţă, Voronin a reinstituit regimul vizelor pentru cetăţenii români, încălcînd grav un acord semnat de Republica Moldova cu Uniunea Europeană, prin care cetăţenii UE pot călători fără viză în această ţară. Este clară intenţia autorităţilor de la Chişinău de a îşi îndrepta faţa către est şi de a întoarce spatele către vest. Nu m-ar mira să înceapă să-i vîneze pe cetăţenii români pe stardă să le ceară actele şi să-i expulzeze pe motiv că n-au viză. Desigur, ziariştii sînt cei mai vînaţi. Ambasadorul României la Chişinău, Filip Teodorescu, şi un alt diplomat au fost declaraţi persona non grata.

Atitudinea autorităţilor române, în frunte cu ministrul de externe, Cristian Diaconescu, au adoptat, spre cinstea lor, o atitudine moderată, dar fermă, într-o adevărată conduită europeană. Ministrul de externe a avut azi-dimineaţă o întîlnire cu ambasadorii ţărilor UE şi NATO, pentru analizarea situaţiei. Deşi Uniunea Europeană nu a luat o atitudine fermă deocamdată, se pregăteşte un set de măsuri împotriva autorităţilor de la Chişinău.

În condiţiile în care Voronin şi ai lui au oprit televiziunile private şi au limitat drastic accesul la Internet, s-au găsit portiţe pentru a comunica. Unul dintre site-urile de microblogging, twitter.com, a fost un canal eficient de comunicare. S-a inventat indicativul #pman, care e acronimul Pieţei Marii Adunări Naţionale, cu care sînt etichetate mesajele. Pentru a urmări mesajele #pman în timp real, se poate folosi link-ul de aici.

Read more...

Incapacitatea guvernului de a purta dialog

Actualul guvern, în frunte cu guralivul Emil Boc, nu este în stare de a purta un dialog cu societatea românească. Siliţi de constrîngerile crizei, miniştrii actualului cabinet guvernează după ureche, iau măsuri ca să iasă bugetul la vopsea, dar nu sînt în stare să chibziască consecinţele deciziilor lor. Unul dintre exemple este mult trîmbiţatul impozit forfetar. Ce s-au gîndit guvernanţii, plecînd de la întrebarea: cum facem rost de 1 miliard € la buget? Au împărţit miliardul la numărul de firme active în România, au rotunjit niţel şi au ajuns la impozitul forfetar de 1.500 € pe an. Nu au încercat cîtuşi de puţin să evalueze consecinţele unei astfel de măsuri.

În România, există foarte multe microîntreprinderi cu 1-2 angajaţi: mici ateliere meşteşugăreşti, specialişti în IT, etc. La un impozit pe venit de 3% aplicat la venitul microîntreprinderilor, ar însemna o cifră de afaceri anuală de 50.000 €. Multe zeci de mii de microîntreprinderi nu ating această cifră de afaceri. În consecinţă, o asemenea măsură i-ar fi determinat să închidă porţile. Avînd în vedere faptul că aceste microîntreprinderi au caracter de subzistenţă, ar fi însemnat că cei care ar fi rămas astfel fără slujbă ar fi rămas pe drumuri. Ca să nu mai punem la socoteală dările de care bugetele de sănătate şi asigurări sociale, ca şi bugetul de stat ar fi fost private.

Numai o furtună mediatică puternică i-a făcut să reevalueze decizia. Actuala propunere are în vedere cifra de afaceri a societăţii care trebuie impozitată, ceea ce face sarcina fiscală suplimentară ceva mai uşor de suportat. Este unul dintre nenumăratele exemple prin care actualul guvern anunţă pompieristic măsuri pe care nu este duispus să le regîndească decît după o presiune intensă a presei.

Read more...